
Ce este Teologia Reformată?
Teologia Reformată este un curent teologic creștin apărut odată cu Reforma Protestantă din secolul al XVI-lea, bazat în special pe învățăturile scripturale ale unor figuri proeminente precum Martin Luther și Jean Calvin. Acest curent a propus schimbări radicale ale principiilor fundamentale ale credinței creștine și a adoptat o poziție critică față de practicile Bisericii Catolice din acea perioadă.
Esența Teologiei Reformate poate fi rezumată prin cele "cinci sola", principii fundamentale:
Sola Scriptura (Doar Scriptura): Subliniază că singura sursă autoritară pentru credință și viață este Biblia. Se susține că nu tradiția bisericească sau autoritatea papală, ci doar Biblia are autoritate supremă.
Sola Fide (Doar prin Credință): Afirmă că mântuirea este obținută prin harul lui Dumnezeu, doar prin credința în Isus Hristos. Se crede că faptele bune sau ritualurile religioase nu sunt suficiente pentru mântuire.
Sola Gratia (Doar prin Har): Accentuează că mântuirea este în întregime datorită harului lui Dumnezeu, iar omul nu o merită sau nu are dreptul la ea în niciun fel.
Solus Christus (Doar Hristos): Declară că singura cale către mântuire este prin Isus Hristos. Nu se atribuie sfinților sau Fecioarei Maria rolul de mijlocitor.
Soli Deo Gloria (Doar lui Dumnezeu Gloria): Învăță că totul, de la mântuirea omului la viața de zi cu zi, trebuie făcut doar pentru a aduce glorie lui Dumnezeu.
Teologia Reformată a lăsat o amprentă profundă în istoria gândirii creștine, accentuând relația directă a individului cu Dumnezeu, centralitatea Bibliei și rolul unic al credinței în mântuire. Astăzi, stă la baza multor confesiuni protestante și reprezintă o parte importantă a diversității din creștinism.